Dan Culcer

Prin formaţie A.I.Brumaru vine spre literatură dinspre filosofie.

(….) Observaţiile lui A.I.Brumaru care purced din teritoriul ferm al textului propriu-zis spre generalizări, ating nu o dată valoarea unor interesante constatări de critică şi filosofie a culturii etnice, având ca pretext romanul lui Eugen Barbu, introdus ca valoare reprezentativă a unei specificităţi. Preocuparea aceasta nu pare să fie întâmplătoare, amintindu-ne de alte texte semnate de eseist pornind de la romanele lui D.R.Popescu.(…) Lui A.I.Brumaru baza consideraţiilor sale îi este oferită de personajul Ioan Valahul, care ar constitui axul romanului, şi despre care ni se spune că „are credinţa Cuvântului, e convins numai de fapta pusă în ordine de Cuvânt şi de Raţiune,/…/se angajează aşadar în mişcarea Logosului, din toate lucrurile el vizează semnificarea filosofică, în înţelesul ei originar însă, de luminos şi solar, de aderenţă la viaţa care se mişcă după soare şi idee”.

– Dan Culcer, Serii şi Grupuri (texte critice), Editura Cartea Românească, Bucureşti 1981 –

%d blogeri au apreciat asta: